Thursday, 9 October 2008
Wednesday, 8 October 2008
Wednesday, 27 August 2008
Poze noi in curand
Ieri am fost la garsonieră să facem poze noi. Acolo ne-am dat seama ca am uitat aparatul. Nici o problema, revenim.
Si totusi, de fiecare data cand intru pe usa aceea, ma simt acasa. Foarte acasa, nu cum ma simt in locuinta noua, cu care inca ma obisnuiesc. Sper sa vindem garsoniera repede, ca sa nu mai putem merge pe acolo, ca sa uit si sa ma fortez si mai tare sa simt noul loc Acasa.
Oricum, in weekend am reusit sa facem curatenie la garsoniera, fiindca dupa mutare se stransese o gramada de praf. Acum este frumoasa ca o floare, incredibil de comfortabila, cel putin pentru mine. Ieri aproape ca as fi tras un pui de somn acolo, pe canapeaua aceea veche, dar pe care totusi am dormit 8 ani de zile.
Am mai postat anuntul pe forum.softpedia.com si pe forum.computergames.ro. Pe softpedia, topicurile sunt incredibil de dinamice, mai ales daca vanzatorul este dispus sa ofere detalii. Lumea este si rea, intr-un stil bucurestean pe care nu il pot intelege, dar orice discutie deschisa referitoare la obiectul vanzarii este de dorit. Mi se pare o modalitate foarte cinstita de a vinde, foarte transparenta si corecta. Dar sansele de a gasi cumparator pe forumuri cred insa ca sunt mici.
Un utilizator Softpedia mi-a raspuns topicului evidentiind profitul extraordinar obtinut din cumpararea unei garsoniere cu cateva mii de dolari acum 8 ani si vanzarea ei acum, cu 48000 Euro. Are dreptate, si asta este trist. Pentru mine, cateva mii de dolari atunci sunt echivalenti cu 48000 Euro acum. Sume pe care nu o sa le am niciodata in mana, sau o sa le am in momentul in care valoarea lor a scazut drastic. Sume care le iau de la o banca (sau de la un om, dar mi-e greu sa cred ca are cineva 48000 euro la indemana :) ) si le dau la alta. O cifra pe hartie, nimic mai mult.
Acum 8 ani, m-am angajat la CHIP pe salariul minim pe economie, care era, atunci, 1 milion 700 mii lei vechi, parca. Atunci mi s-a parut o suma extraordinara, dar mi-am dat seama ca gresesc cam a doua zi de la primirea salariului, cand se dusesera toti pe mancare & stuff. Acum, 170 RON mi-ar ajunge... cateva zile? Nu sunt cheltuitoare din fire (desi ma mai apuca shopping maddness uneori) si unele zile chiar nu cheltui nimic, dar un bilet este 1.5 RON, un taxi, aproximativ 7 RON (munca - acasa), un pachet de tigari, sarit de 5 RON, o apa minerala, 2 RON si factura uzuala la Carrefour (pe care il vizitez fara placere cam la doua saptamani), mereu peste 300 RON, numai mancare si produse necesare zilnic, ca de exemplu pasta de dinti.
Deci, 48000 Euro este mult sau putin? Nu stiu. Atata au cerut si altii care au vandut in bloc. Acesta este pretul mediu pe site-urile imobiliare pe care le-am vizitat. Mama mi-a spus ca am cerut prea putin. Eu nu stiu decat ca la banca trebuie sa returnam cel putin 45000 Euro, ca voi plati un comision de returnare de 4%, si ca din pretul obtinut pe garsoniera as vrea sa reparam masina (are nevoie de o piesa numita Sonda Lambda) si sa platim dentistul (pentru o lucrare care costa cam 2 mii de Euro, asta este daca unii s-au nascut cu deficienta de calciu). Nu o sa merg in concedii de banii acestia, nu o sa imi cumpar haine sau o placa video sau HDD sau un LCD 24" wide (desi vreau foarte mult :) ), nu o sa ii beau (hic!), nu o sa ii folosesc pentru a-mi contrui o afacere. Profit? Da, sigur, numai ca nu pentru mine :) Cum spunea un prieten si o carte a carei nume imi scapa acum, asa merg lucrurile.
Si totusi, de fiecare data cand intru pe usa aceea, ma simt acasa. Foarte acasa, nu cum ma simt in locuinta noua, cu care inca ma obisnuiesc. Sper sa vindem garsoniera repede, ca sa nu mai putem merge pe acolo, ca sa uit si sa ma fortez si mai tare sa simt noul loc Acasa.
Oricum, in weekend am reusit sa facem curatenie la garsoniera, fiindca dupa mutare se stransese o gramada de praf. Acum este frumoasa ca o floare, incredibil de comfortabila, cel putin pentru mine. Ieri aproape ca as fi tras un pui de somn acolo, pe canapeaua aceea veche, dar pe care totusi am dormit 8 ani de zile.
Am mai postat anuntul pe forum.softpedia.com si pe forum.computergames.ro. Pe softpedia, topicurile sunt incredibil de dinamice, mai ales daca vanzatorul este dispus sa ofere detalii. Lumea este si rea, intr-un stil bucurestean pe care nu il pot intelege, dar orice discutie deschisa referitoare la obiectul vanzarii este de dorit. Mi se pare o modalitate foarte cinstita de a vinde, foarte transparenta si corecta. Dar sansele de a gasi cumparator pe forumuri cred insa ca sunt mici.
Un utilizator Softpedia mi-a raspuns topicului evidentiind profitul extraordinar obtinut din cumpararea unei garsoniere cu cateva mii de dolari acum 8 ani si vanzarea ei acum, cu 48000 Euro. Are dreptate, si asta este trist. Pentru mine, cateva mii de dolari atunci sunt echivalenti cu 48000 Euro acum. Sume pe care nu o sa le am niciodata in mana, sau o sa le am in momentul in care valoarea lor a scazut drastic. Sume care le iau de la o banca (sau de la un om, dar mi-e greu sa cred ca are cineva 48000 euro la indemana :) ) si le dau la alta. O cifra pe hartie, nimic mai mult.
Acum 8 ani, m-am angajat la CHIP pe salariul minim pe economie, care era, atunci, 1 milion 700 mii lei vechi, parca. Atunci mi s-a parut o suma extraordinara, dar mi-am dat seama ca gresesc cam a doua zi de la primirea salariului, cand se dusesera toti pe mancare & stuff. Acum, 170 RON mi-ar ajunge... cateva zile? Nu sunt cheltuitoare din fire (desi ma mai apuca shopping maddness uneori) si unele zile chiar nu cheltui nimic, dar un bilet este 1.5 RON, un taxi, aproximativ 7 RON (munca - acasa), un pachet de tigari, sarit de 5 RON, o apa minerala, 2 RON si factura uzuala la Carrefour (pe care il vizitez fara placere cam la doua saptamani), mereu peste 300 RON, numai mancare si produse necesare zilnic, ca de exemplu pasta de dinti.
Deci, 48000 Euro este mult sau putin? Nu stiu. Atata au cerut si altii care au vandut in bloc. Acesta este pretul mediu pe site-urile imobiliare pe care le-am vizitat. Mama mi-a spus ca am cerut prea putin. Eu nu stiu decat ca la banca trebuie sa returnam cel putin 45000 Euro, ca voi plati un comision de returnare de 4%, si ca din pretul obtinut pe garsoniera as vrea sa reparam masina (are nevoie de o piesa numita Sonda Lambda) si sa platim dentistul (pentru o lucrare care costa cam 2 mii de Euro, asta este daca unii s-au nascut cu deficienta de calciu). Nu o sa merg in concedii de banii acestia, nu o sa imi cumpar haine sau o placa video sau HDD sau un LCD 24" wide (desi vreau foarte mult :) ), nu o sa ii beau (hic!), nu o sa ii folosesc pentru a-mi contrui o afacere. Profit? Da, sigur, numai ca nu pentru mine :) Cum spunea un prieten si o carte a carei nume imi scapa acum, asa merg lucrurile.
Wednesday, 20 August 2008
Poze garsonieră
Iata si cele cateva poze pe care le am acum, cu garsoniera in curs de eliberare. Voi posta mai multe in curand.
Problemele garsonierei noastre
Ca orice locuinţă, şi garsoniera noastră are unele probleme. Voi încerca să le sortez în ordinea importanţei, dar mai bine decideţi voi. De asemenea, voi adăuga multe poze, dar acum am acces doar la câteva (pe care le voi publica în postul următor), fiindcă la noua casă nu avem încă Internet.
1. Bucătăria trebuie renovată.
Momentan, dispune de faianţă, iar pe jos este o mochetă, care de altfel îmbăca întreaga garsonieră acum câţiva ani. Eu sugerez gresie.
Iniţial, garsoniera dispunea de balcon şi bucătărie separate, dar când am cumpărat-o le-am desfiinţat pentru a câştiga mai mult loc. Totuşi, atunci când am făcut separaţia de gaz, ni s-a spus că cele 2 arzătoare trebuie neapărat despărţite, aşa că am re-separat bucătăria printr-un perete de rigips. Ar fi trebuit să văruim, dar nu am avut bani.
2. Nu este apă caldă în bucătărie.
Blocul nu a avut apă caldă de când ne-am mutat acolo. Fusese conectat la o centrală particulară care acum nu mai există. În baie am cumpărat un boiler (o să îl vedeţi în poze) şi când am pus parchet şi lambriuri, speram să luăm şi un boiler mai mic pentru bucătărie, dar... eu am calculat preţul parchetului greşit :D.
3. Bateria din baie trebuie schimbată.
Dopul (sau cum se cheamă) care permite trecerea apei la duş sau robinet s-a stricat. Noi foloseam un patent pentru această operaţiune.
4. Baia trebuie zugrăvită.
5. Acum circa doi ani, un vecin din bloc acumulase datorii extraordinare la întreţinere şi compania APA a tăiat pentru o săptămână apa la toată lumea. A trebuit să cărăm apă cu bidoanele şi vă spun sincer că întâmplarea nu a fost deloc plăcută. Acum, uneori, administratorul mai pune anunţuri de genul "Plătiţi întreţinerea că ne taie iar apa", dar incidentul nu s-a mai întâmplat.
Voi mai completa lista dacă îmi mai amintesc de vreo problemă.
În orice caz, după 8 ani de zile, cel mai mare neajuns al garsonierei devenise pentru noi lipsa de spaţiu şi lipsa unei camere în care să mă refugiez când aveam neînţelegeri cu Sebi. Garsoniera este clar destinată unei persoane singure sau unui cuplu aflat la început de drum. Câţiva vecini au copii şi mă îngrozeşte ideea că trăiesc cu toţii într-o singură cameră. Dar cred că aceste lucruri sunt dictate deseori şi de viaţă, nu numai de tine.
1. Bucătăria trebuie renovată.
Momentan, dispune de faianţă, iar pe jos este o mochetă, care de altfel îmbăca întreaga garsonieră acum câţiva ani. Eu sugerez gresie.
Iniţial, garsoniera dispunea de balcon şi bucătărie separate, dar când am cumpărat-o le-am desfiinţat pentru a câştiga mai mult loc. Totuşi, atunci când am făcut separaţia de gaz, ni s-a spus că cele 2 arzătoare trebuie neapărat despărţite, aşa că am re-separat bucătăria printr-un perete de rigips. Ar fi trebuit să văruim, dar nu am avut bani.
2. Nu este apă caldă în bucătărie.
Blocul nu a avut apă caldă de când ne-am mutat acolo. Fusese conectat la o centrală particulară care acum nu mai există. În baie am cumpărat un boiler (o să îl vedeţi în poze) şi când am pus parchet şi lambriuri, speram să luăm şi un boiler mai mic pentru bucătărie, dar... eu am calculat preţul parchetului greşit :D.
3. Bateria din baie trebuie schimbată.
Dopul (sau cum se cheamă) care permite trecerea apei la duş sau robinet s-a stricat. Noi foloseam un patent pentru această operaţiune.
4. Baia trebuie zugrăvită.
5. Acum circa doi ani, un vecin din bloc acumulase datorii extraordinare la întreţinere şi compania APA a tăiat pentru o săptămână apa la toată lumea. A trebuit să cărăm apă cu bidoanele şi vă spun sincer că întâmplarea nu a fost deloc plăcută. Acum, uneori, administratorul mai pune anunţuri de genul "Plătiţi întreţinerea că ne taie iar apa", dar incidentul nu s-a mai întâmplat.
Voi mai completa lista dacă îmi mai amintesc de vreo problemă.
În orice caz, după 8 ani de zile, cel mai mare neajuns al garsonierei devenise pentru noi lipsa de spaţiu şi lipsa unei camere în care să mă refugiez când aveam neînţelegeri cu Sebi. Garsoniera este clar destinată unei persoane singure sau unui cuplu aflat la început de drum. Câţiva vecini au copii şi mă îngrozeşte ideea că trăiesc cu toţii într-o singură cameră. Dar cred că aceste lucruri sunt dictate deseori şi de viaţă, nu numai de tine.
Agenţii imobiliare?!
În primul post m-am emoţionat.
Motivul acestui blog este de a oferi cât mai multe informaţii legate de garsonieră, dar şi de noi, precum şi de a împărtăşi cu oricine este interesat experienţa de a vinde o locuinţă.
Am decis să facem public anunţul nostru ieri, şi fiindcă nu avem încă Internet la noua casă, ieri de la muncă am publicat mica reclamă pe următoarele site-uri imobiliare: imobrasov.ro, imobiliare-brasov.info, neobizz.ro. Astăzi am completat "hype-ul" pe anunturi-imobiliare-brasov.ro şi anunturi.imobiliare.ro.
Nu m-am gândit niciodată că e uşor să vinzi o garsonieră, dar din prima zi am fost asaltaţi de telefoane de la agenţii imobiliare. M-am enervat.
1. Unele agenţii imobiliare sunt cinstite, iar persoana care sună are decenţa să ne informeze că este de la o agenţie. Totuşi, în cele mai dese cazuri, numele agenţiei pare a fi o informaţie valoroasă, secretă, pe care noi nu ar trebui să îl cunoaştem, din motive care îmi scapă.
2. Alte agenţii imobiliare, deşi cinstite, se supără când aud că serviciile lor nu ne interesează. La un moment dat, chiar ni s-a regizat o "scenetă": la puţină vreme după ce am vorbit cu o agenţie şi am spus că nu suntem interesaţi, a sunat o "persoană fizică" să întrebe de anunţ, dar a închis urgent când a aflat că şi noi suntem particulari. Dânsa dorea să cumpere numai de la o agenţie. Greu de crezut...
3. În fine, cele mai multe agenţii imobiliare sună "incognito" şi pot să jur că garsoniera noastră se află deja în multe baze de date ale agenţiilor, fără aprobarea noastră. Domnilor agenţi, ceea ce faceţi nu este corect şi vă înjoseşte munca. Părerea mea.
De ce nu vreau să lucrez cu agenţii?
1. Personal, consider agenţiile imobiliare o risipă de bani, bani pe care nu îi avem să-i dăm. Nu descurajez sau desconsider afacerile din domeniul imobiliar şi cu atât mai puţin intermedierea acestora. Este un serviciu ca oricare altul, foarte util pentru toţi care, ca noi, lucrează şi nu au timp să caute ei înşişi apartamente. O agenţie imobiliară ar trebui să constituie prima şi cea mai importantă triere a ofertei, şi mai ales să ajute la validarea acesteia. Şi noi am căutat să cumpărăm o casă nouă aproape doi ani de zile. În acest timp am văzut mulţi oameni, am auzit multe oferte şi am concluzionat că o proporţie înspăimântător de mare dintre vânzători minte. Dar agenţiile imobiliare din Braşov sunt neserioase. Uneori am senzaţia că tot ce oferă este doar o tipărire rapidă a anunţului în baza lor de date (cu sau fără permisionea proprietarului) , o vizită asistată şi un comision absurd de baban. Bani pe gratis. Nu, mulţumesc - nu am atâţia bani cât să-i arunc degeaba. Ca şi cumpărător, m-am ghidat după aceeaşi filosofie. Îmi inchipui că majoritatea cumpărătorilor (sau vânzătorilor) cinstişi gândesc ca mine, dar având în vedere că doar agenţiile au sunat, încep să mă întreb dacă nu cumva greşesc eu.
2. În cei doi ani în care am căutat o locuinţă nouă, am apelat ocazional şi la agenţii. Visam la o căsuţă, oricât de mică, numai să avem o curte, o grădină, să avem o viaţă trăită mai mult în aer liber. După atâta timp ne-am dat seama că acest vis nu se potriveşte nicicum cu bugetul nostru, aşa că am cumpărat tot un apartament. Din păcate, agenţiile care aveau în ofertă case de interes pentru noi s-au dovedit complet apatice faţă de noi ca şi clienţi. Vizionarea - nu mai târziu de ora 5 (bine, dar eu lucrez, cereţi dumneavoastră voie şefului meu să plec?); sâmbăta, nici nevoia nu lucrează (e weekend, nu?! Culmea, eu lucrez în weekenduri de nu se poate, să fie oare domeniul - software- în care activez?!). Să zicem că trecem peste aceste mici neajunsuri, dar aproape toate agenţiile au promis că ne sună pentru a fixa o vizionare sau pentru a ne anunţa oferte noi şi Nimeni Nu A Sunat Niciodata! La un moment dat, ne-am rugat vreo săptămânâ de o agenţie să vedem o casă, dar pe dânşii pur şi simplu nu i-am interesat ca clienţi. Oare tinereţea noastră inspiră neîncredere? Oare hainele noastre nu erau suficient de scumpe? Nu ştiu... Dar nu aş vrea ca cei care vor cumpăra garsoniera aceasta să treacă prin ce am trecut noi.
Fără ajutorul agenţiilor, cele mai dese probleme le-am întâlnit la acte. Cum spuneam, un număr impresionant de oameni mint sau preferă să ascundă adevărul potenţialilor cumpărători. Lumea nu vrea să arate acte, sau dacă le arată, ţi le iau imediat din faţă ca nu cumva să ai o leacă de timp să studiezi documentul. Am ajuns cu un cuplu la bancă - vindeau o căsuţă foarte micuţă, dar intimă, în Schei, la 75000 Euro. Erau multe de făcut la ea, dar noi ne-am gândit că le vom face în timp. La bancă însă, am constatat că pământul pe care era casa şi mica grădină nu era deţinut de proprietari, care de altfel ne-au jurat în faţă că toate actele sunt în regulă. Alţii vindeau o casă pe pîmânt în concesiune, dar concesiunea nu era a lor, ci a unui prieten, şi prietenul semnase nu ştiu ce acte şi.... o nebunie din care, ca rezultat, te puteai trezi aruncat în stradă, fără casă, fără bani, fără nimic. Cum pot oamenii să vândă aşa ceva?! Cum pot oamenii să vândă în acest mod?
Noi am obţinut împrimut bancar prin ipotecarea garsonierei şi a apartamentului părinţilor mei. Vom scoate ipoteca în momentul în care găsim cumpărători, ceea ce vreau însă să spun este că toate actele au fost verificate de bancă şi vom pune la dispoziţia cumpărătorului evaluarea completă cu toate actele aferente. Nu avem nimic de ascuns. Nu vrem să amăgim pe nimeni.
Motivul acestui blog este de a oferi cât mai multe informaţii legate de garsonieră, dar şi de noi, precum şi de a împărtăşi cu oricine este interesat experienţa de a vinde o locuinţă.
Am decis să facem public anunţul nostru ieri, şi fiindcă nu avem încă Internet la noua casă, ieri de la muncă am publicat mica reclamă pe următoarele site-uri imobiliare: imobrasov.ro, imobiliare-brasov.info, neobizz.ro. Astăzi am completat "hype-ul" pe anunturi-imobiliare-brasov.ro şi anunturi.imobiliare.ro.
Nu m-am gândit niciodată că e uşor să vinzi o garsonieră, dar din prima zi am fost asaltaţi de telefoane de la agenţii imobiliare. M-am enervat.
1. Unele agenţii imobiliare sunt cinstite, iar persoana care sună are decenţa să ne informeze că este de la o agenţie. Totuşi, în cele mai dese cazuri, numele agenţiei pare a fi o informaţie valoroasă, secretă, pe care noi nu ar trebui să îl cunoaştem, din motive care îmi scapă.
2. Alte agenţii imobiliare, deşi cinstite, se supără când aud că serviciile lor nu ne interesează. La un moment dat, chiar ni s-a regizat o "scenetă": la puţină vreme după ce am vorbit cu o agenţie şi am spus că nu suntem interesaţi, a sunat o "persoană fizică" să întrebe de anunţ, dar a închis urgent când a aflat că şi noi suntem particulari. Dânsa dorea să cumpere numai de la o agenţie. Greu de crezut...
3. În fine, cele mai multe agenţii imobiliare sună "incognito" şi pot să jur că garsoniera noastră se află deja în multe baze de date ale agenţiilor, fără aprobarea noastră. Domnilor agenţi, ceea ce faceţi nu este corect şi vă înjoseşte munca. Părerea mea.
De ce nu vreau să lucrez cu agenţii?
1. Personal, consider agenţiile imobiliare o risipă de bani, bani pe care nu îi avem să-i dăm. Nu descurajez sau desconsider afacerile din domeniul imobiliar şi cu atât mai puţin intermedierea acestora. Este un serviciu ca oricare altul, foarte util pentru toţi care, ca noi, lucrează şi nu au timp să caute ei înşişi apartamente. O agenţie imobiliară ar trebui să constituie prima şi cea mai importantă triere a ofertei, şi mai ales să ajute la validarea acesteia. Şi noi am căutat să cumpărăm o casă nouă aproape doi ani de zile. În acest timp am văzut mulţi oameni, am auzit multe oferte şi am concluzionat că o proporţie înspăimântător de mare dintre vânzători minte. Dar agenţiile imobiliare din Braşov sunt neserioase. Uneori am senzaţia că tot ce oferă este doar o tipărire rapidă a anunţului în baza lor de date (cu sau fără permisionea proprietarului) , o vizită asistată şi un comision absurd de baban. Bani pe gratis. Nu, mulţumesc - nu am atâţia bani cât să-i arunc degeaba. Ca şi cumpărător, m-am ghidat după aceeaşi filosofie. Îmi inchipui că majoritatea cumpărătorilor (sau vânzătorilor) cinstişi gândesc ca mine, dar având în vedere că doar agenţiile au sunat, încep să mă întreb dacă nu cumva greşesc eu.
2. În cei doi ani în care am căutat o locuinţă nouă, am apelat ocazional şi la agenţii. Visam la o căsuţă, oricât de mică, numai să avem o curte, o grădină, să avem o viaţă trăită mai mult în aer liber. După atâta timp ne-am dat seama că acest vis nu se potriveşte nicicum cu bugetul nostru, aşa că am cumpărat tot un apartament. Din păcate, agenţiile care aveau în ofertă case de interes pentru noi s-au dovedit complet apatice faţă de noi ca şi clienţi. Vizionarea - nu mai târziu de ora 5 (bine, dar eu lucrez, cereţi dumneavoastră voie şefului meu să plec?); sâmbăta, nici nevoia nu lucrează (e weekend, nu?! Culmea, eu lucrez în weekenduri de nu se poate, să fie oare domeniul - software- în care activez?!). Să zicem că trecem peste aceste mici neajunsuri, dar aproape toate agenţiile au promis că ne sună pentru a fixa o vizionare sau pentru a ne anunţa oferte noi şi Nimeni Nu A Sunat Niciodata! La un moment dat, ne-am rugat vreo săptămânâ de o agenţie să vedem o casă, dar pe dânşii pur şi simplu nu i-am interesat ca clienţi. Oare tinereţea noastră inspiră neîncredere? Oare hainele noastre nu erau suficient de scumpe? Nu ştiu... Dar nu aş vrea ca cei care vor cumpăra garsoniera aceasta să treacă prin ce am trecut noi.
Fără ajutorul agenţiilor, cele mai dese probleme le-am întâlnit la acte. Cum spuneam, un număr impresionant de oameni mint sau preferă să ascundă adevărul potenţialilor cumpărători. Lumea nu vrea să arate acte, sau dacă le arată, ţi le iau imediat din faţă ca nu cumva să ai o leacă de timp să studiezi documentul. Am ajuns cu un cuplu la bancă - vindeau o căsuţă foarte micuţă, dar intimă, în Schei, la 75000 Euro. Erau multe de făcut la ea, dar noi ne-am gândit că le vom face în timp. La bancă însă, am constatat că pământul pe care era casa şi mica grădină nu era deţinut de proprietari, care de altfel ne-au jurat în faţă că toate actele sunt în regulă. Alţii vindeau o casă pe pîmânt în concesiune, dar concesiunea nu era a lor, ci a unui prieten, şi prietenul semnase nu ştiu ce acte şi.... o nebunie din care, ca rezultat, te puteai trezi aruncat în stradă, fără casă, fără bani, fără nimic. Cum pot oamenii să vândă aşa ceva?! Cum pot oamenii să vândă în acest mod?
Noi am obţinut împrimut bancar prin ipotecarea garsonierei şi a apartamentului părinţilor mei. Vom scoate ipoteca în momentul în care găsim cumpărători, ceea ce vreau însă să spun este că toate actele au fost verificate de bancă şi vom pune la dispoziţia cumpărătorului evaluarea completă cu toate actele aferente. Nu avem nimic de ascuns. Nu vrem să amăgim pe nimeni.
Subscribe to:
Comments (Atom)
