Ieri am fost la garsonieră să facem poze noi. Acolo ne-am dat seama ca am uitat aparatul. Nici o problema, revenim.
Si totusi, de fiecare data cand intru pe usa aceea, ma simt acasa. Foarte acasa, nu cum ma simt in locuinta noua, cu care inca ma obisnuiesc. Sper sa vindem garsoniera repede, ca sa nu mai putem merge pe acolo, ca sa uit si sa ma fortez si mai tare sa simt noul loc Acasa.
Oricum, in weekend am reusit sa facem curatenie la garsoniera, fiindca dupa mutare se stransese o gramada de praf. Acum este frumoasa ca o floare, incredibil de comfortabila, cel putin pentru mine. Ieri aproape ca as fi tras un pui de somn acolo, pe canapeaua aceea veche, dar pe care totusi am dormit 8 ani de zile.
Am mai postat anuntul pe forum.softpedia.com si pe forum.computergames.ro. Pe softpedia, topicurile sunt incredibil de dinamice, mai ales daca vanzatorul este dispus sa ofere detalii. Lumea este si rea, intr-un stil bucurestean pe care nu il pot intelege, dar orice discutie deschisa referitoare la obiectul vanzarii este de dorit. Mi se pare o modalitate foarte cinstita de a vinde, foarte transparenta si corecta. Dar sansele de a gasi cumparator pe forumuri cred insa ca sunt mici.
Un utilizator Softpedia mi-a raspuns topicului evidentiind profitul extraordinar obtinut din cumpararea unei garsoniere cu cateva mii de dolari acum 8 ani si vanzarea ei acum, cu 48000 Euro. Are dreptate, si asta este trist. Pentru mine, cateva mii de dolari atunci sunt echivalenti cu 48000 Euro acum. Sume pe care nu o sa le am niciodata in mana, sau o sa le am in momentul in care valoarea lor a scazut drastic. Sume care le iau de la o banca (sau de la un om, dar mi-e greu sa cred ca are cineva 48000 euro la indemana :) ) si le dau la alta. O cifra pe hartie, nimic mai mult.
Acum 8 ani, m-am angajat la CHIP pe salariul minim pe economie, care era, atunci, 1 milion 700 mii lei vechi, parca. Atunci mi s-a parut o suma extraordinara, dar mi-am dat seama ca gresesc cam a doua zi de la primirea salariului, cand se dusesera toti pe mancare & stuff. Acum, 170 RON mi-ar ajunge... cateva zile? Nu sunt cheltuitoare din fire (desi ma mai apuca shopping maddness uneori) si unele zile chiar nu cheltui nimic, dar un bilet este 1.5 RON, un taxi, aproximativ 7 RON (munca - acasa), un pachet de tigari, sarit de 5 RON, o apa minerala, 2 RON si factura uzuala la Carrefour (pe care il vizitez fara placere cam la doua saptamani), mereu peste 300 RON, numai mancare si produse necesare zilnic, ca de exemplu pasta de dinti.
Deci, 48000 Euro este mult sau putin? Nu stiu. Atata au cerut si altii care au vandut in bloc. Acesta este pretul mediu pe site-urile imobiliare pe care le-am vizitat. Mama mi-a spus ca am cerut prea putin. Eu nu stiu decat ca la banca trebuie sa returnam cel putin 45000 Euro, ca voi plati un comision de returnare de 4%, si ca din pretul obtinut pe garsoniera as vrea sa reparam masina (are nevoie de o piesa numita Sonda Lambda) si sa platim dentistul (pentru o lucrare care costa cam 2 mii de Euro, asta este daca unii s-au nascut cu deficienta de calciu). Nu o sa merg in concedii de banii acestia, nu o sa imi cumpar haine sau o placa video sau HDD sau un LCD 24" wide (desi vreau foarte mult :) ), nu o sa ii beau (hic!), nu o sa ii folosesc pentru a-mi contrui o afacere. Profit? Da, sigur, numai ca nu pentru mine :) Cum spunea un prieten si o carte a carei nume imi scapa acum, asa merg lucrurile.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

No comments:
Post a Comment